Blog

Serbia: bucuria schimbării
oct.

27

Serbia: bucuria schimbării și datoria de a rămâne vigilenți

În Serbia, o mișcare pornită din durere și din refuzul resemnării a câștigat alegerile parlamentare. Bucuria oamenilor merită privită cu respect. Iar speranța lor merită apărată inclusiv de cei cărora tocmai le-au încredințat votul.

Costi Marin — președinte și jurnalist al Asociației pentru Cetățenie Activă Civitera

Imaginile de pe străzile Belgradului și ale altor orașe sârbești, după alegerile din 25 octombrie, transmit ceva ce depășește satisfacția unui rezultat electoral: ușurarea unor oameni care simt că implicarea lor a contat. Relatarea AFP descrie mulțimile ieșite să sărbătorească, claxoanele și emoția participanților.

Privesc această bucurie sinceră cu o emoție pe care nu vreau să o ascund. Ca președinte al Civitera, mă bucur enorm când cetățenii reușesc să transforme neputința în organizare și organizarea într-un rezultat democratic. În același timp, cred că tocmai respectul pentru această speranță ne obligă să rămânem lucizi.

Civitera nu are preferințe politice și nu susține un partid sau o listă electorală din Serbia. Susține cetățenia activă, instituțiile care răspund în fața oamenilor și dreptul fiecăruia de a cere explicații puterii. Vom judeca și noua majoritate după aceste criterii.

Ce au câștigat, de fapt, studenții?

Potrivit comunicării oficiale a Guvernului Serbiei despre rezultatele preliminare stabilite de Comisia Electorală Republicană, în seara de 26 octombrie Lista Studențească avea 52,71% din voturile prelucrate și 140 de mandate. Iar lista „Aleksandar Vučić – Serbia Unită” avea 39,17% și 104 mandate. Datele proveneau din 8.187 de secții de votare și erau preliminare.

Precizia contează. Vorbim despre o victorie electorală și despre o majoritate parlamentară rezultată din numărătoarea preliminară. Învestirea unui guvern este o etapă distinctă. Constituția Serbiei, la articolul 127, prevede desemnarea candidatului pentru funcția de prim-ministru și alegerea guvernului de către majoritatea numărului total de deputați. Entuziasmul nu trebuie să ne facă să comprimăm aceste etape într-un transfer deja încheiat al puterii.

Mai trebuie lămurit un lucru: denumirea populară de „partid al studenților” simplifică realitatea. Prezentarea oficială a listei arată că „Studentska lista – Studenti pobeđuju” a fost depusă de un grup de cetățeni, fără constituirea unui partid politic clasic, și a fost admisă la 15 septembrie 2026.

Studenții au construit și au susținut alternativa, fără să candideze ei înșiși pe listă, potrivit relatării Anadolu. Candidații au provenit din profesii și generații diferite. Această distincție ajută la înțelegerea rezultatului: o mobilizare universitară a reușit să adune în jurul ei o parte mult mai largă a societății.

De la tragedia din Novi Sad la o alternativă electorală

Punctul de plecare a fost prăbușirea copertinei gării din Novi Sad, la 1 noiembrie 2024, o tragedie al cărei bilanț a ajuns la 16 morți. Suspiciunile privind corupția și calitatea lucrărilor au alimentat revolta publică. Responsabilitățile individuale trebuie stabilite prin anchete și hotărâri judecătorești; dimensiunea politică a reacției cetățenilor este însă documentată.

Protestele și blocadele universitare au pornit de la cereri concrete: publicarea documentelor despre reconstrucția gării, tragerea la răspundere a celor care au atacat protestatari, renunțarea la acuzațiile împotriva studenților reținuți și creșterea finanțării universităților. Aceste revendicări sunt consemnate și în comunicarea unor experți independenți ai ONU din 30 iulie 2025, pe baza informațiilor primite de aceștia.

Din această durere s-a conturat o nemulțumire mai largă față de corupție, lipsa de răspundere și instituțiile percepute ca servind puterea politică. Oamenii au cerut să afle cine a decis, cine a verificat și cine răspunde atunci când o lucrare publică ajunge să ucidă.

Mișcarea s-a organizat prin adunări studențești, cu dezbateri și voturi, fără să își construiască identitatea în jurul unui singur lider. A atras profesori, agricultori, profesioniști și alți cetățeni. În mai 2025, revendicarea unor alegeri parlamentare anticipate a devenit explicită, potrivit cronologiei prezentate de agenția Anadolu. Între protest și scrutin au urmat luni de organizare și de întâlniri cu oamenii.

Potrivit propriei descrieri a procesului de selecție, candidații au fost aleși prin mai mult de un an de blocade, adunări, discuții și muncă în comun. Lista de 250 de nume a inclus medici, profesori, artiști, agricultori și reprezentanți ai altor profesii. Aceasta este descrierea organizatorilor, care trebuie evaluată critic, ca orice prezentare electorală.

Mesajul a ajuns astfel de la indignare la reprezentare. Este un pas greu: furia poate umple o piață, dar construirea unei alternative cere timp, disciplină, încredere și capacitatea de a lucra împreună.

Victoria nu șterge problemele procesului electoral

Rezultatul nu justifică uitarea condițiilor în care s-a desfășurat competiția. Evaluarea preliminară a observatorilor internaționali, publicată de OSCE/ODIHR la 26 octombrie, consemnează folosirea abuzivă a resurselor publice, intimidări și presiuni asupra alegătorilor, precum și dezechilibre mediatice în favoarea taberei aflate la putere. Sunt semnalate și incidente de violență.

Același document apreciază pozitiv desfășurarea etapelor zilei electorale în marea majoritate a secțiilor observate, cu neajunsuri procedurale și de transparență. Ambele constatări trebuie păstrate. Problemele documentate nu pot fi minimalizate, iar suspiciunile nu pot fi transformate automat într-o concluzie judiciară despre fiecare vot sau despre întregul rezultat.

Pentru Civitera, exigența rămâne aceeași indiferent cine câștigă: oamenii trebuie să poată vota liber, să aibă acces la informații credibile și să poată contesta neregulile prin proceduri efective.

Credibilitatea unei democrații se măsoară și prin felul în care îi protejează pe cei care au votat cu învinșii. Drepturile lor rămân întregi. Viitoarea putere va trebui să garanteze inclusiv libertatea criticilor săi și siguranța jurnaliștilor.

Cine va proteja speranța după încheierea sărbătorii?

Aici începe îngrijorarea mea. O victorie obținută prin mobilizare civică poate deschide o schimbare profundă. Poate fi și acaparată: de rețele vechi care își găsesc loc lângă noii câștigători, de oportuniști sau de oameni noi care ajung să reproducă aceleași obiceiuri.

Nu afirm că asta se va întâmpla în Serbia. Spun că riscul merită luat în serios de la început. Eticheta de „nou”, prestigiul unei profesii sau sprijinul studenților nu oferă imunitate la corupție și nici garanția competenței administrative.

Programul public al listei formulează angajamente privind combaterea corupției, instituțiile și serviciile publice. De aici înainte, promisiunile trebuie urmărite în decizii verificabile: cum sunt făcute numirile, cum sunt cheltuiți banii, ce contracte devin transparente și cum sunt tratate întrebările incomode.

Vom avea motive de încredere dacă noua majoritate acceptă controlul, publică documentele, explică deciziile și respectă independența instituțiilor. Vom avea motive de alarmă dacă cere răbdare fără termene, loialitate fără întrebări sau toleranță față de abuzuri în numele unei cauze bune.

Mă tem de clipa în care oamenilor care au făcut posibilă schimbarea li s-ar putea spune să plece acasă și să lase conducătorii să lucreze. Tocmai ei trebuie să rămână prezenți în viața publică: să urmărească, să întrebe, să se organizeze și să critice atunci când este nevoie.

Speranța devine mai puternică atunci când cetățenii își păstrează libertatea de a-i trage la răspundere și pe cei pe care i-au susținut.

Îmi doresc să văd această bucurie sinceră și în România

La acest moment, avem toate motivele să ne bucurăm de capacitatea oamenilor de a produce o schimbare democratică. Nu știm încă ce va livra noua majoritate sârbă. Știm însă că implicarea unor cetățeni a făcut posibil un rezultat pe care resemnarea l-ar fi exclus din start.

Îmi doresc să văd și pe străzile României aceeași bucurie sinceră. Studenți și oameni din generații și profesii diferite, cu bucuria și speranța în ochi, pentru că simt că vocea lor contează și că țara în care trăiesc le aparține.

Îmi doresc o participare liberă, în care fiecare să poată spune de ce este acolo, ce cere și ce așteaptă de la instituții. O solidaritate care să îi lase fiecăruia dreptul la propriile convingeri și care să continue și după numărarea voturilor.

România are nevoie de cetățeni care cer competență, cinste și răspundere, care urmăresc ce se întâmplă cu banii publici și care nu își reduc participarea la o zi de scrutin. Această exigență trebuie aplicată tuturor, inclusiv celor care ne trezesc astăzi speranța.

Serbia ne oferă acum un motiv de bucurie și o întrebare care va rămâne deschisă: vor reuși cetățenii să transforme victoria electorală în instituții care lucrează pentru ei?

Mă bucur pentru speranța lor. Îmi doresc să reziste. Și îmi doresc să trăim și noi, în România, bucuria sinceră de a vedea că implicarea noastră schimbă ceva în bine.

Oamenii merită să se bucure de schimbare. Și merită să nu fie trădați după ce au făcut-o posibilă.

Pentru documentare și redactare a fost utilizat sprijin AI. Ilustrația de copertă este generată cu AI și nu reprezintă o fotografie a evenimentelor.

Top